..Creanga pe drumurile patriei...

Datorita activitatilor pe care le desfasor pentru a trai, mai tot timpul cand prietenii incearca sa dea de mine ma gasesc fie in masina, fie prin diferite localitati ale tarii...adica...creanga pe drumurile patriei.    Saptamana asta e foarte adevarat ca am batut niste drumuri....bune (mai avem mult pana la f bune....ca asta ar insemna autostrazi ...ceea ce nu ma astept sa vad prea curand)...drumurile din regiunea Moldova (pentru a nu provoca ceva confuzii). Trebuie sa recunosc o deosebita placere de a conduce pe aceste drumuri. 1,5 benzi pe sens, ceea ce iti permite sa te misti oarecum daca nu dai de TIR-isti turci sau de tarani iesiti pe drumuri degeaba. Astfel se parcurge distanta de aproape 600 Km (Bucuresti - Radauti) in maxim 5 ore (daca mai opresti sa alimentezi).
   Si dupa o minune de drum am ajuns unde se agata harta in cui. M-am repezit in minunatul hotel cu piscina si restaurant bun si m-am odihnit intr-o camera ”zgomotoasa” dupa standardele de Suceava si extrem de linistita dupa standardele de Bucuresti.
    Trebuie sa recunosc ca zona Suceava - Radauti a reprezentat o surpriza pentru mine in ultimii 3 ani. Acum 3 ani in Suceava apartamentele erau mai scumpe decat in Bucuresti, desi nu gaseai nici urma de industrie in zona. Toata lumea facea bisnita cu rusii si le mergea din plin.
   Apoi Radauti.....de cate ori am mers eu acolo (sper ca nu eu sunt de vina?????sau...) vremea se schimba brusc si niciodata in bine. Este o zona incredibil de frumoasa si care transmite prin tot...liniste...desi cred ca ar trebui sa vorbesc la trecut. Acolo vremea se poate schimba in 5 min (ca doar na...de la rusi vine frigul), poti sa gasesti dealuri de care nu se atinge nimeni si nimic....si in curand ......o sa gasim cea mai mare fabrica de adezivi pentru lemn din toata Europa. Ca doar na..... zona saraca, probleme sociale....mediu trebuie sa dea acceptul pentru una dintre cele mai poluante industrii pe care nimeni nu o vrea.
    Am plecat dupa doua zile regretand ca nu imi mai prelungesc sederea acolo...s-a dus linistea. Am plecat in alta zona a Moldovei noastre. Roman/Bacau. Aici, desi nu am inteles niciodatat de ce, e mereu agitatie. Bacaul este un oras pe care recomand sa il ocoliti (pe cele 2 centuri) si sa va innarmati cu multa rabdare in zona. Pentru ca totul e incet, incetisor si pi loc..... DAR DRUMURILE SUNT BUNE...
    Si sin creanga in creanga am revenit in .... Bucuresti. Oras ce te indeamna la creatii diabolice, in care mintea este deschisa spre inventarea de noi injuraturi , loc de tihna pentru nebunii scapati din ospicii, dar un oras in care din cand in cand (atunci cand nu sunt creanga prin tara) mai gasesc si lucruri placute ( cum ar fi concerte prost organizate).
    Saptamana viitoare va fi...creanga pin zona Craiovei....sa vezi acolo distractie!!!!! Recomandari?????

 

..... Prietenii, prieteni, ani trecuti....

Aseara am fost fara sa vreau martora la un lucru ce m-a facut sa ma infior, sa mi se faca pielea ca de gaina plouata si sa ma gandesc la prieteni, prietenii.
Aseara trei prieteni de 20 de ani au ajuns sa se injure, sa isi spuna vorbe grele si la un moment dat doi dintre ei sa ii spuna celui de-al treilea sa plece de la masa lor. Nu o sa comentez ce a dus aici, dar pot sa spun ca era o atitudine pe masura comportamentului. In schimb acest lucru m-a facut sa ma gandesc la mine, la prietenii mei, la oamenii din jurul meu. M-a facut sa ma intreb cat de departe poate merge acea vorba de ”totul e permis intre prieteni” si unde trebuie tinut seama si de bunul simt.
Nu pot sa spun ca am avut o viata in care toti cei ce i-am considerat prieteni au si fost sau au avut un comportament pe masura acestui cuvant maret. Cred ca vrand /nevrand toti ne lovim de asta. Am fost lovita foarte tare cand cea pe care o consideram cea mai cea mi-a intors spatele pentru ca s-a combinat cu fostul meu sot si a devenit geloasa, am fost lovita si mai tare cand un om foarte apropiat sufletului meu a ales intr-o buna zi sa nu mai vorbeasca cu mine fara a considera ca relatia de prietenie ar fi presupus sa imi spuna si mie in fata ce gandeste si cred ca mai am ceva exemple...
O cunostinta imi spunea ca nu pot denumi o relatie de prietenie dupa 2 ani. Pentru a vorbi de prietenie, trebuie sa treaca multi ani si multe situatii in care sa va dovediti prietenia reciproc.
Buna tema.... cum se ”dovedeste” prietenia? Nu m-am gandit niciodata sa urmaresc asa ceva la o relatie foarte apropiata cu cineva.
Aseara 3 prieteni....au rupt o relatie de 20 de ani. Pana tarziu in noapte mi-a tremurat stomacul. Ma gandeam la mama mea care are prietene pe care le-a cunoscut inainte de a ma cunoaste pe mine. Prietene de 50 de ani. E incredibil. Inca mai au ce vorbi. Sunt unele langa altele atunci cand viata le aduce greutati, merg sa se distreze sau sa faca ceva impreuna.
Ma gandeam la 2 persoane pe care eu le consider prietene. Una o cunosc de cand ma stiu , alta de 15 ani. Nu ne vedem foarte des, vorbim la telefon din cand in cand...dar un lucru imi e foarte clar. Atunci cand una din noi a avut probleme......ne-am ajutat, cand am avut motive de bucurie....ne-am bucurat. Si chiar daca nu ne vedem in fiecare zi, stim ca suntem acolo una pentru alta.
Anii dau o garantie prieteniei? Ce ne asteptam sa ”primim” de la prieteni? Ce s-a intamplat aseara pe mine m-a bulversat....