..... Prietenii, prieteni, ani trecuti....

Aseara am fost fara sa vreau martora la un lucru ce m-a facut sa ma infior, sa mi se faca pielea ca de gaina plouata si sa ma gandesc la prieteni, prietenii.
Aseara trei prieteni de 20 de ani au ajuns sa se injure, sa isi spuna vorbe grele si la un moment dat doi dintre ei sa ii spuna celui de-al treilea sa plece de la masa lor. Nu o sa comentez ce a dus aici, dar pot sa spun ca era o atitudine pe masura comportamentului. In schimb acest lucru m-a facut sa ma gandesc la mine, la prietenii mei, la oamenii din jurul meu. M-a facut sa ma intreb cat de departe poate merge acea vorba de ”totul e permis intre prieteni” si unde trebuie tinut seama si de bunul simt.
Nu pot sa spun ca am avut o viata in care toti cei ce i-am considerat prieteni au si fost sau au avut un comportament pe masura acestui cuvant maret. Cred ca vrand /nevrand toti ne lovim de asta. Am fost lovita foarte tare cand cea pe care o consideram cea mai cea mi-a intors spatele pentru ca s-a combinat cu fostul meu sot si a devenit geloasa, am fost lovita si mai tare cand un om foarte apropiat sufletului meu a ales intr-o buna zi sa nu mai vorbeasca cu mine fara a considera ca relatia de prietenie ar fi presupus sa imi spuna si mie in fata ce gandeste si cred ca mai am ceva exemple...
O cunostinta imi spunea ca nu pot denumi o relatie de prietenie dupa 2 ani. Pentru a vorbi de prietenie, trebuie sa treaca multi ani si multe situatii in care sa va dovediti prietenia reciproc.
Buna tema.... cum se ”dovedeste” prietenia? Nu m-am gandit niciodata sa urmaresc asa ceva la o relatie foarte apropiata cu cineva.
Aseara 3 prieteni....au rupt o relatie de 20 de ani. Pana tarziu in noapte mi-a tremurat stomacul. Ma gandeam la mama mea care are prietene pe care le-a cunoscut inainte de a ma cunoaste pe mine. Prietene de 50 de ani. E incredibil. Inca mai au ce vorbi. Sunt unele langa altele atunci cand viata le aduce greutati, merg sa se distreze sau sa faca ceva impreuna.
Ma gandeam la 2 persoane pe care eu le consider prietene. Una o cunosc de cand ma stiu , alta de 15 ani. Nu ne vedem foarte des, vorbim la telefon din cand in cand...dar un lucru imi e foarte clar. Atunci cand una din noi a avut probleme......ne-am ajutat, cand am avut motive de bucurie....ne-am bucurat. Si chiar daca nu ne vedem in fiecare zi, stim ca suntem acolo una pentru alta.
Anii dau o garantie prieteniei? Ce ne asteptam sa ”primim” de la prieteni? Ce s-a intamplat aseara pe mine m-a bulversat....