ROMANII AU TALENT - Azucar (dans sportiv) Palatul Copiilor Arad

      Totul a inceput cand eram deja in febra pregatirilor pentru nunta. Pentru ca ne doream ca totul sa fie perfect am decis sa ne ocupam si de partea artistica a evenimentului si anume cat de bine o sa ”dam pe ecran” cand vom dansa. Astfel, prin diferite recomandari, am ajuns la cineva de la Palatul Copiilor.
    Incetul cu incetul am inceput sa stam tot mai mult de vorba cu Directoarea Prof. Ioana Lung legat de copii si activitatile ce se desfasoara in Palat. Priveam uimita peretii plini de medalii si de trofee si nu intelegeam exact de unde provin. Cu o modestie iesita din comun mi s-a raspuns: ” Toate medaliile sunt castigate de copii din acest palat. Cele mai multe sunt la dans sportiv! Concursuri nationale si atat cat putem mergem si afara din tara!”.
   Poate nu pare nimic deosebit, dar daca vedeti spatiul in care Palatul isi desfasoara activitatea, poate v-ar impresiona. Salile sunt vechi, cladirea nu are modernizari de ani de zile si nici nu se vad la orizont prea curand evident pentru ca.....NU SUNT FONDURI.
    In ziua in care noi aveam nunta stiam ca trupa de dans a Palatului, AZUCAR, aveau concurs in Bosnia-Hertegovina. Stiam de cateva saptamani cate eforturi se faceau pentru deplasarea la acest concurs ce conta pentru Campionatele Europene. Nu erau bani pentru tinutele necesare in concurs, nu erau bani pentru pantofi, nu erau bani pentru deplasare, nu erau bani pentru niste simple echipamente. Parintii impreuna cu Ioana faceau eforturi sa stranga acesti banuti....pentru a merge la concurs sub tricolorul ROMANIEI.
   Noi le-am urat mult succes si le-am prezis ca se vor intoarec cu multe premii I!!!! La cate cupe si premii vazusem acolo nu avema niciun dubiu!
    Si asa a fost! S-au intors cu 4 PREMII I!!!! Felicitari! E rezultatul muncii copiilor si a unui entuziasm ce rar il mai vezi din partea unui profesor! Am ramas muti de uimire si admiratie! Am vazut filmarile de la concurs si Ioana, profesoara si sufletul acestei trupe, ne-a aratat cu emotie pe ecran ca intre alte 8 drapele era si cel al Romaniei!
     Ne-am bucurat extrem de mult si apoi am vazut tristetea in ochii Ioanei! Eram uimiti si am intrebat de ce?
     La sfarsitul lunii Aprilie are loc Campionatul European si ar avea atat de multe sanse sa castige.....dar NU SUNT BANI SA PARTICIPE!
  Au nevoie de bani pentru deplasare, cazare, bani pentru concurs, pentru tinute.....iar multi parinti nu isi pot permite iar statul roman este ca de obicei surd si mut la talentele noastre!

    Noi vrem sa ne implicam sa ajutam!! Credeti ca merita sa ajutam copii sa isi dezvolte talentul? Putem face ceva ca acesti oamni ce obtin totul doar prin entuziasm sa isi poata indeplini visele????
    Orice forma de ajutor este extrem de bine venita!

HARTUIREA MORALA sau ce se intampla cand iti expui punctele de vedere

 

” Va anuntam desfiintarea postului detinut de D-vs in cadrul societații....”
  Si atunci au inceput zecile de intrebari: de ce s-a intamlat asta? Care sunt criteriile pentru care alegi sa plece un om si sa ramana un altul? Cat de mult conteaza sa te intelegi bine cu seful? Cat de malefic poate fi cineva? Cata rautate exista pe lume? Si intrebarile ar putea continua pana maine!
    Cu toate astea pe mine ma fascineaza doua aspecte: in societatea noastra promovam ipocrizia si prostia ( si pe cei mai cei ii numim MANAGERI!) si daca cineva incearca sa iasa din acest cerc vicios gasim solutia : desfiintarea postului!
  Dupa mai bine de un an de presiuni de tot felul, de amenintari cu ancheta disciplinara motivata de absente nemotivate cand omul era operat si bolnav, dupa mutari de pe o functie pe alta din ce in ce mai micuta, dupa conversatii cu argumente covarsitoare de genul ”asa am zis eu si este suficient”, Dna Directoare a reusit! A iesit invingatoare in planul ei diabolic de a scapa de persoana ce avea tupeul extraordinar sa spuna lucrurilor pe nume,
 Nimic nou, nu? Doar traim intr-o societate in care suntem educati permanet sa ne ascundem capul in nisip, in care criza, foamea, dorinta de a ne intretine familia sau nevoia simpla de a trai ne determina sa lingem, sa pupam, sa nu ridicam capul si mai ales.....SA NE SUPUNEM SEFULUI! Si tot in stilul caracteristic preferam sa barfim pe la colturi si ne vaitam si sa ne plangem pe la aceleasi colturi, dar cand vine vorba de vorbit direct....toata lumea capul jos!
     In naivitatea mea credeam ca traim intr-o societate in care avem drepturi, in care codul muncii ne garanteaza siguranta muncii (si cea psihica!!!!), ca daca avem curajul sa vorbim cineva o sa vada despre ce e vorba si o sa faca ceva!
   Am trait o mare dezamagire! Vorbind despre aceiasi Dna Directoare , in reptate randuri s-au aratat superiorilor modurile de a ”conduce”, de a relationa cu oamenii. Li s-a aratat ca exista un rulaj de personal mare . Si ce daca? Ca de obicei ochii s-au intors in alta parte cu replici ” Da, stim ca nu e cea mai buna varianta, dar...nu avem ce face?”. OAAAAUUUU! Si oameni competenti stau pe langa pentru ca ne multumim sa spunem ca nu avem ce face.
       As vrea in acest moment sa fac o specificare. Nu vorbim de o alimentara! Vorbim de o banca multinationala cu pretentii de profesionalism!  O alta multinationala in care fiecare e multumit ca a prins un os de ros si sta linistit sa nu faca valuri!
   HARTUIREA MORALA-DEFINITIE - Hărţuirea morală la locul de muncă este un comportament iraţional, repetat, faţă de un angajat sau grup de angajaţi, constituind un risc pentru sănătate şi securitate.
      Sa ma duc la psihiatru sa obtin un certificat pentru depresia acuta cauzata de comportamentul Dnei Directoare? Sa adun toti colegii ce au sfarsit la spital sau in depresii si cu traume confirmate urmare a acesteia?
      "Comportament irational"! Dna Directoare se crede cumva stapana pe sclavii din plantatia ei personala. Dna Directoare afirma " Te rog frumos, cand nu am eu dreptate" de parca Isus a fost un mic copil pe langa ea! Si exemplele pot continua pana maine!
      Dna Directoare indrazneste sa se ia de clientii ce vor sa isi retraga banii din depozite :" Dar ce faceti cu banii? De ce ii retrageti?" ....Cucoana....pardon Dna Directoare , cu ce drept ma intrebi tu pe mine asta?  Abilitatile de vanzare se rezuma la a scoate agenda si a pune un sir de intrabri suparatoare pentru client si atat! Pt ca...nu uitati e Dna Directoare!
    Dar ce conteaza? E cineva din sefii ei interesati sa ii analizeze competentele? Ca abia vorbeste limba engleza intr-o varianta rusa/de balta stie cineva? Ca abilitatile organizatorice lipsesc , stie cineva? Ca multe persoane evita banca din cauza ei.....STIE CINEVA?
     Daca tot angajati stimata banca Clientul Misterios pentru a vedea ce se intampla in sucursale, de ce nu angajati asa ceva si pentru directori (Branch Manager)? Ca si asa nu se mai dau prime....Macar faceti ceva util cu banii! E vorba de imaginea voastra!
    Nu ma revolt impotriva unei persoane aici. Fiecare avem defecte si se intampla sa ajungem pe pozitii in care nu ne potrivim, Ma revolt pe o societate multinationala ce ramane surda si muta la atentionarile legate de comportamentul unor angajati! Ma revolt pe tolerarea sau promovarea angajatilor din motive de nepotism! Ma revolt cand oamenii ajung in spital cu boli de nervi sau de inima si singura preocupare a Dnei Directoare e "suntem putini, cand vine la munca?"
      Cineva a indraznit sa se opuna acestor lucruri. Pentru ca nu avea de ce sa se supuna si nici de ce sa accepte impocrizia! Si ca de obicei, o persoana ce vorbeste este incomoda! Si tot ca de obicei, orice persoana incomoda este eliminata!
    De data asta a fost...." Desfiintarea postului D-vs"
  Singura mea dorinta ar fi ca aceia care stiu persoana si care au avut de suferit sau au fost afectati cumva de  actiunile "Comportamentului irational" ale Dnei Directoare sa isi ia inima in dinti si sa spuna ce s-a intamplat sau se intampla. Clienti, angajati sau simple persoane ce au avut de -a face!

     Personaj principal in acest discurs: Dna Directoare - Ofelia Usvat - Branch Manager Piraeus Bank Arad!
  

..Creanga pe drumurile patriei...

Datorita activitatilor pe care le desfasor pentru a trai, mai tot timpul cand prietenii incearca sa dea de mine ma gasesc fie in masina, fie prin diferite localitati ale tarii...adica...creanga pe drumurile patriei.    Saptamana asta e foarte adevarat ca am batut niste drumuri....bune (mai avem mult pana la f bune....ca asta ar insemna autostrazi ...ceea ce nu ma astept sa vad prea curand)...drumurile din regiunea Moldova (pentru a nu provoca ceva confuzii). Trebuie sa recunosc o deosebita placere de a conduce pe aceste drumuri. 1,5 benzi pe sens, ceea ce iti permite sa te misti oarecum daca nu dai de TIR-isti turci sau de tarani iesiti pe drumuri degeaba. Astfel se parcurge distanta de aproape 600 Km (Bucuresti - Radauti) in maxim 5 ore (daca mai opresti sa alimentezi).
   Si dupa o minune de drum am ajuns unde se agata harta in cui. M-am repezit in minunatul hotel cu piscina si restaurant bun si m-am odihnit intr-o camera ”zgomotoasa” dupa standardele de Suceava si extrem de linistita dupa standardele de Bucuresti.
    Trebuie sa recunosc ca zona Suceava - Radauti a reprezentat o surpriza pentru mine in ultimii 3 ani. Acum 3 ani in Suceava apartamentele erau mai scumpe decat in Bucuresti, desi nu gaseai nici urma de industrie in zona. Toata lumea facea bisnita cu rusii si le mergea din plin.
   Apoi Radauti.....de cate ori am mers eu acolo (sper ca nu eu sunt de vina?????sau...) vremea se schimba brusc si niciodata in bine. Este o zona incredibil de frumoasa si care transmite prin tot...liniste...desi cred ca ar trebui sa vorbesc la trecut. Acolo vremea se poate schimba in 5 min (ca doar na...de la rusi vine frigul), poti sa gasesti dealuri de care nu se atinge nimeni si nimic....si in curand ......o sa gasim cea mai mare fabrica de adezivi pentru lemn din toata Europa. Ca doar na..... zona saraca, probleme sociale....mediu trebuie sa dea acceptul pentru una dintre cele mai poluante industrii pe care nimeni nu o vrea.
    Am plecat dupa doua zile regretand ca nu imi mai prelungesc sederea acolo...s-a dus linistea. Am plecat in alta zona a Moldovei noastre. Roman/Bacau. Aici, desi nu am inteles niciodatat de ce, e mereu agitatie. Bacaul este un oras pe care recomand sa il ocoliti (pe cele 2 centuri) si sa va innarmati cu multa rabdare in zona. Pentru ca totul e incet, incetisor si pi loc..... DAR DRUMURILE SUNT BUNE...
    Si sin creanga in creanga am revenit in .... Bucuresti. Oras ce te indeamna la creatii diabolice, in care mintea este deschisa spre inventarea de noi injuraturi , loc de tihna pentru nebunii scapati din ospicii, dar un oras in care din cand in cand (atunci cand nu sunt creanga prin tara) mai gasesc si lucruri placute ( cum ar fi concerte prost organizate).
    Saptamana viitoare va fi...creanga pin zona Craiovei....sa vezi acolo distractie!!!!! Recomandari?????

 

..... Prietenii, prieteni, ani trecuti....

Aseara am fost fara sa vreau martora la un lucru ce m-a facut sa ma infior, sa mi se faca pielea ca de gaina plouata si sa ma gandesc la prieteni, prietenii.
Aseara trei prieteni de 20 de ani au ajuns sa se injure, sa isi spuna vorbe grele si la un moment dat doi dintre ei sa ii spuna celui de-al treilea sa plece de la masa lor. Nu o sa comentez ce a dus aici, dar pot sa spun ca era o atitudine pe masura comportamentului. In schimb acest lucru m-a facut sa ma gandesc la mine, la prietenii mei, la oamenii din jurul meu. M-a facut sa ma intreb cat de departe poate merge acea vorba de ”totul e permis intre prieteni” si unde trebuie tinut seama si de bunul simt.
Nu pot sa spun ca am avut o viata in care toti cei ce i-am considerat prieteni au si fost sau au avut un comportament pe masura acestui cuvant maret. Cred ca vrand /nevrand toti ne lovim de asta. Am fost lovita foarte tare cand cea pe care o consideram cea mai cea mi-a intors spatele pentru ca s-a combinat cu fostul meu sot si a devenit geloasa, am fost lovita si mai tare cand un om foarte apropiat sufletului meu a ales intr-o buna zi sa nu mai vorbeasca cu mine fara a considera ca relatia de prietenie ar fi presupus sa imi spuna si mie in fata ce gandeste si cred ca mai am ceva exemple...
O cunostinta imi spunea ca nu pot denumi o relatie de prietenie dupa 2 ani. Pentru a vorbi de prietenie, trebuie sa treaca multi ani si multe situatii in care sa va dovediti prietenia reciproc.
Buna tema.... cum se ”dovedeste” prietenia? Nu m-am gandit niciodata sa urmaresc asa ceva la o relatie foarte apropiata cu cineva.
Aseara 3 prieteni....au rupt o relatie de 20 de ani. Pana tarziu in noapte mi-a tremurat stomacul. Ma gandeam la mama mea care are prietene pe care le-a cunoscut inainte de a ma cunoaste pe mine. Prietene de 50 de ani. E incredibil. Inca mai au ce vorbi. Sunt unele langa altele atunci cand viata le aduce greutati, merg sa se distreze sau sa faca ceva impreuna.
Ma gandeam la 2 persoane pe care eu le consider prietene. Una o cunosc de cand ma stiu , alta de 15 ani. Nu ne vedem foarte des, vorbim la telefon din cand in cand...dar un lucru imi e foarte clar. Atunci cand una din noi a avut probleme......ne-am ajutat, cand am avut motive de bucurie....ne-am bucurat. Si chiar daca nu ne vedem in fiecare zi, stim ca suntem acolo una pentru alta.
Anii dau o garantie prieteniei? Ce ne asteptam sa ”primim” de la prieteni? Ce s-a intamplat aseara pe mine m-a bulversat....